La 17 februarie 1913, în cadrul unei Adunări generale a horticultorilor, a luat ființă „Societatea de Horticultură din România” și s-a aprobat statutul său. Scopul suprem al Societății a fost să contribuie la progresul horticulturii românești și să promoveze principiul solidarității horticultorilor.

Membrii fondatori au fost în majoritatea lor floricultori, ingineri horticoli, profesori de horticultură și mai ales, patroni ai principalelor stabilimente horticole din țară. La Congresul Național Horticol din anul 1923, Societatea de Horticultură din România a fuzionat cu Societățile de profil din provinciile revenite la patria-mamă: Banat, Transilvania și Basarabia.

Pentru răspândirea cunoștințelor acumulate de horticultorii din țară și de peste hotare apare, în anul 1923, sub patronajul Societății de Horticultură din România, „Revista Horticolă”. În anul 1935, sub auspiciile Societății Naționale de Horticultură, se publică Revista Horticolă numită ulterior (în 1936) „Progresul Horticol”. Mai târziu, prin fuzionarea, în 1939, a celor două Societăți de Horticultură, se editează o singură revistă „Horticultura Românească”. Între anii 1934–1948, din inițiativa inginerului agronom Gheorghe Năstase, se publică, la Fălticeni, revista „Acțiunea Pomicolă”. Începând din martie 1946, Societatea, prin demersurile sale, începe să deranjeze autoritățile și ca urmare, în anul 1948, este interzisă împreună cu toate celelalte organizații civile.

După evenimentele din decembrie 1989, un grup de horticultori format din N. Ștefan, Gh. Glăman, I. Mircea, M. Vlăduț, Popa Șerban la care s-au alăturat și mulți alți specialiști horticultori, au hotărât refondarea Societății. Acțiunea s-a realizat în cadrul Conferinței Naționale de Horticultură din 12 mai 1991, când noua „Societate Română a Horticultorilor”, prin crearea de filiale în țară, a îmbrăcat un caracter național.

Pentru răspândirea cunoștințelor în masa horticultorilor, Societatea a sprijinit efectiv apariția revistei „Hortus”, iar din 1991 a Revistei de Horticultură – „Hortinform”, editată de Patronatul Horticultorilor din România și Societatea Română a Horticultorilor.

Cu prilejul aniversării a 90 de ani de la fondarea Societății de Horticultură, conducerea actualei Societăți și-a propus să elaboreze o sinteză monografică a cunoștințelor istorice, a evoluției practicii, învățământului și științei în trecutul mai îndepărtat și cel apropiat din horticultura românească. S-a apelat la specialiști: profesori universitari, directori de institute de cercetări, directori de stațiuni experimentale, cercetători științifici, pentru a-și aduce contribuția la conceperea acestei monografii cu titlul „Horticultura României de-a lungul timpului”.

Conducerea Societății Române de Horticultură a considerat că este util să prezinte cititorilor această lucrare, în care se tratează temeinic problemele horticulturii în evoluția lor. Necesitatea lucrării este cu atât mai stringentă, cu cât în literatura de specialitate nu a apărut până acum o lucrare de sinteză în acest domeniu. Au existat, desigur, numeroase publicații de specialitate, pe probleme diferite, apărute în perioade diferite, care au fost folosite, în bună măsură, la redactarea acestei monografii.

Lucrarea „Horticultura României de-a lungul timpului” tratează, în cinci volume, perioadele:

– perioada de la începuturi până la reîntregirea țării, 1918 (volumul I);

– perioada dintre cele două războaie mondiale (volumul II);

– perioada dintre anii 1945 – 1989 (volumul III);

– perioada de după 1990 (volumul IV).

– slujitorii horticulturii României (volumul V)

În volumul V sunt prezentați specialiștii, truditorii, care au contribuit la progresul horticulturii românești de-a lungul timpului. În această listă sunt, desigur, lipsuri inerente, datorită faptului că autorii lucrării, cât și colaboratorii lor nu au reușit să găsească datele biografice pentru mulți dintre cei care au muncit pe tărâmul horticulturii.

Volumul I a apărut în anul 2003 cu ocazia sărbătoririi a 90 de ani de la formarea Societății de Horticultură din România, cu prelungire de tiraj în acest an (2008), odată cu celelalte patru volume.

Lucrarea se adresează în primul rând, specialiștilor horticultori dornici să afle drumul parcurs de sectorul lor de activitate de la începuturi până în prezent (legumicultori, floricultori, arhitecți peisagiști, pomicultori, viticultori, oenologi, tehnologi în prelucrarea produselor horticole, precum și în comercializarea lor în stare proaspătă și congelată, pe piața internă și externă). Toți vor găsi atât formele organizatorice, la nivel local și central, cât și documentația necesară asupra multor metode de lucru, practicate în trecut și tehnologii care se practică și astăzi.

Menționarea bibliografiei de specialitate va lărgi orizontul de cunoaștere a cititorului. Lucrarea se adresează deopotrivă cadrelor didactice din învățământul horticol de toate nivelele, studenților în horticultură, practicienilor, personalului de conducere din societăți comerciale cu profil horticol, deoarece în cuprinsul ei vor găsi multe date interesante, atractive și o bună documentare despre modul cum s-a practicat horticultura de-a lungul timpului.

Autorii s-au străduit să prezinte o lucrare bine structurată și documentată, folosind în acest scop, toate sursele care le-au stat la dispoziție. Totuși, ei nu pretind că au prezentat o lucrare exhaustivă; subiectul este prea vast, prea complex și pe o perioadă prea mare pentru a avea această pretenție. Și apoi, în stadiul actual al cercetărilor, când cantitatea informației este explozivă, este greu să se afirme că au fost epuizate toate izvoarele și că nu s-au strecurat și unele greșeli. De aceea, adâncirea și extinderea continuă a cercetărilor va da posibilitatea completării eventualelor lipsuri într-o eventuală nouă ediție.

Conducerea Societății Române de Horticultură apreciază totuși, că lucrarea de față, la a cărei elaborare s-a muncit tenace circa șapte ani, va fi o istorie eternă a horticulturii românești. În fond, spunea dr. J. Semionov în „Averile pământului” (1938): „toate cărțile „eterne” au greșeli. Numai cartea de telefon nu are, pentru că ea nu este o carte eternă, deoarece trăiește numai un an”.

De asemenea, Societatea adresează sincere mulțumiri tuturor celor care, într-un fel sau altul, și-au adus contribuția la redactarea acestei lucrări, precum și sponsorilor, fără a căror generoasă contribuție, această lucrare nu ar fi putut să fie tipărită.

Societatea Română a Horticultorilor