Creola Mănescu a fost și a rămas o pasionată floricultoare, dar destinul a dorit ca ea să devină pomicultor și încă unul devotat pentru toată viața.
Un rol l-au avut convorbirile cu ing. Marian Stancu, ministrul adjunct la Agricultură în 1957, unde s-a prezentat pentru a primi decizia de încadrare în învățământul superior. Acesta i-a amintit că este originară din Muscel, ținut cu pomicultură în dezvoltare, iar catedra de la Facultatea de Horticultură avea nevoie de cadre didactice tinere.
La întâlnirea cu prof. N. Constantinescu, șeful catedrei de Pomicultură, acesta i-a înfățișat preocupările pentru o nouă pomicultură, bazată pe tehnologii moderne, având la bază biologia și ecologia. O aștepta o muncă interesantă, de cadru didactic și cercetător, și avea tot sprijinul său. A acceptat cu strângere de inimă și, cu timpul, s-a obișnuit cu această specialitate, descoperind vastitatea relațiilor pomiculturii, a conexiunilor ei cu producătorii, cu mediul ambiant, cu plantele pomicole și cu economia reală. Treptat a început să privească cu alți ochi acest sector al horticulturii și i-a dedicat o bună parte din viața ei. Până la urmă a îndrăgit pomicultura cu componentele ei didactice, științifice și umane.