2 august 1835 – 22 octombrie 1924.
Membru fondator SHR (1913) și președinte de onoare (1913/24). Horticultor și entomolog, născut într-o familie de coloniști germani din loc. Piel, Cehoslovacia. Absolvent al Universității din Praga (Facultatea de Botanică) în 1856. În 1858 a fost angajat la Serviciul Parcurilor din Praga, unde începe proiectarea și amenajarea Grădinii Botanice și azi una dintre cele mai frumoase din Europa. Ca urmare a înaltelor aprecieri, este angajat arhitect peisagist al arhiducelui Maximilian de Austria, calitate în care întocmește planurile grădinii peisagere ale Castelului Miramar de pe coasta Adriaticii. Pleacă împreună cu împăratul Ferdinand Maximilian pe 14 aprilie 1864 în Mexic, unde realizează planurile grădinilor peisagere ale Castelului Chapultepek lângă Mexico, reședința de vară a împăratului. Întors în Austria (1867), rămâne în serviciul Casei Habsburg, realizând grădinile de pe lângă Castelele Miramar și Lancroma. Este recomandat lui Carol de Hohenzolern de România, sosind în țară la 1 aprilie 1870 și este numit director al grădinii de la Cotroceni și al celor două proprietăți ale Casei Regale.
În perioada 1870/1919 a fost șeful Grădinilor Publice din București, ocupându-se cu dăruire de modernizarea grădinilor peisagere ale Capitalei, care a primit în acei ani epitetul “micul Paris”. A făcut planurile și a condus realizarea grădinilor peisagere ale Castelului Peleș (pe care l-a vegheat până la sfârșitul vieții), Parcul Știrbei de la Buftea, Parcul Vasile Lascăr din Darabani, Parcul Spitalului Militar Central din București.
În aceeași perioadă este invitat să predea cursul de horticultură și pomicultură la Școala Centrală de Agricultură de la Herăstrău, fiind fondatorul Cursului de Horticultură (1878/86). În perioada 1886/94 a predat cursul de horticultură și entomologie, iar între 1894/1906 și pe cel de viticultură, rămânând la cel de horticultură în ultimii ani de activitate (1906/1910). În această perioadă pune bazele entomologiei și fitopatologiei românești, publicând în anul 1909 Cursul de Entomologie. În paralel, era și inspector al MAD pentru protecția plantelor, făcând parte din comisia care a depistat filoxera viței de vie, alături de Grigore Ștefănescu și D. Brândză, în podgoriile din jurul Târgoviștei (1882), Valea Călugărească (1884), iar în 1885 în toate podgoriile Vechiului Regat. Din multele lucrări enumerăm: Grădinile peisagere (1899); Gărgărița mazării (1903); Curs de entomologie – viticultură (1905); Trandafirul (1905); Insecte dăunătoare din România și mijloacele lor de combatere (1909). A fost înmormântat în cimitirul evanghelic, București (24 octombrie 1924), la înmormântare participând pe lângă rude și prieteni și un numeros public. Din partea oficialităților au fost prezenți: General Angelescu (Mareșal al Palatului); E. Grințescu (CV); General Livezeanu; I. Hașeganu (CV); Rebhuhn (CV); Sandu Aldea (CV) și C. Faraudo, președintele SHR, care împreună cu mai mulți membrii ai Societății din București, au depus o frumoasă coroană de flori și a rostit un emoționant cuvânt.