24 decembrie 1935 – martie 2009
S-a născut în București. Studii: Facultatea de Horticultură București (1960). Doctor în agronomie al IANB București, cu teza: Influența îngrășămintelor asupra compoziției chimice a mugurilor la măr, soiul Parmain d’or (1974); stagiu de specializare în Franța; vizite de documentare în diferite țări. Funcții: profesor în învățământul mediu tehnic (1960/70); cercetător la Institutul de Pedologie și Agrochimie, pe probleme de sol – plantă (din 1970), unde parcurge toate treptele necesare în cercetare (III, II, I) și este conducător științific de doctoranzi (1996). Aduce contribuții originale la cunoașterea toleranței speciilor pomicole la toxicitatea aluminiului schimbabil din solurile acide; la toxicitatea calciului activ din sol cu riscul de cloroză ferică; la elaborarea unor indicatori biometrici, cu grad înalt de sensibilitate, față de variația condițiilor ecopedologice. Pune bazele unei noi discipline, Ecopedologia pomicolă, al cărei obiectiv este studiul solului ca parte a ecosistemului în relație cu pomii. Publică, singur și în colaborare, 174 de lucrări științifice, 6 metodologii de cercetare și 13 cărți, între care: Ecopedologia speciilor pomicole (1999); Bazele ecopedologice ale nutriției speciilor pomicole (2001); Poluarea în pomicultură (2002). Un brevet de invenție.