9 decembrie 1904 – 6 septembrie 1984
Fondator al cercetărilor în domeniul cartofului și hameiului, în Transilvania. S-a născut în loc. Hărman, jud. Brașov. Absolvent al Academiei de Înalte Studii Agronomice din Cluj (1928), trimis la specializare în Germania (ameliorarea plantelor) (1928/31). Doctor în agronomie (1935). Conducător de doctorat (1962/75). Activitate profesională desfășurată numai la Cluj: asistent (1931/35); șef de lucrări (1935/36); conferențiar (1935/45); profesor (1945/74). În paralel, a lucrat și în cercetare: director al SEA Câmpia Turzii (1936/45) și directorul Stațiunii de Ameliorarea Plantelor Cluj (1945/74). Dintre numeroasele lucrări amintim primul tratat modern de Fitotehnie (3 vol., 2 000 pag., 1959 și reed. 1962, în colab.); a întocmit partea de fitotehnie la toate edițiile importantei lucrări monografice Manualul inginerului agronom (1952, 1959, 1967); Ameliorarea plantelor (1967, cu S. Potolog); Dicționar practic de biologie agricolă (1974). Până la înființarea Facultății de Horticultură prof.dr. V. Velican a abordat și cercetări în acest domeniu: Soiuri noi de cartof create la SCA Cluj (1967); Cartoful și economia națională. Istoria culturii cartofului (1969); Rezultate preliminare în domeniul ameliorării hameiului în țara noastră (1975) ș.a. Creator al soiurilor de cartof Napoca și Ardeal. Recompensat cu titlul de profesor emerit (1964), membru corespondent al Academiei Române și membru ASAS, precum și cu mai multe distincții de stat: Ordinul Muncii cl.I, II (1962, 1965); Meritul Agricol și Coroana României în grad de cavaler (1938); Steaua României cl. III (1970). Prin activitatea de dascăl și cercetător, absolvenții clujeni îi poartă o pioasă amintire.