5 septembrie 1882 – 19 ianuarie 1926
Secretar general al SHR (1913/23) și vicepreședinte (1923/1926). Neobosit promotor al introducerii progresului în horticultură prin învățământ și cercetare. S-a născut în com. Strâmba de Jos, jud. Vlașca. Absolvent al Școlilor Superioare de Agricultură de la Herăstrău (1905) și de Horticultură de la Versailles – Franța (1910), unde obține diploma de inginer horticol. Își începe activitatea profesională ca șef al Pepinierei Ursoaia, jud. Buzău (1910/11); angajat al Casei Rurale, primește sarcina de a organiza o școală de grădinărit la Dragomireștii din Vale, prima de acest gen în Muntenia, al cărei profesor și director va fi 7 ani (1912/18); este numit de MAD director al Școlii Superioare de Viticultură și Oenologie de la Chișinău, unde înființează o catedră de horticultură, școala devenind, la insistențele sale, Institut de Viticultură, Oenologie și Horticultură (1918/20); rechemat în MAD, unde va fi inspector general horticol (1921/24) și primul director al Direcției de Horticultură, înființată în minister la 1 ianuarie 1925 (1925/26); profesor la Facultatea de Agricultură din Cluj (1925/26). A desfășurat o amplă activitate de îndrumare tehnică și propagandă agricolă la revistele Viața Agricolă, Revista Horticolă (al cărei director a fost, 1923/26), la Casa grădinilor publice și la Societatea „Frigul”. Se cunosc 341 de titluri de lucrări publicate în perioada 1906/26. Pentru prima dată în literatura horticolă românească publică o lucrare amplă privind Industrializarea și comercializarea fructelor și legumelor. Reușește să convingă organele de conducere ale țării să înființeze Școala medie de Horticultură de la Băneasa – București (1925), al cărei prim director este. În funcția de director al Direcției de Horticultură trasează primul program oficial de redresare a pomiculturii românești. Este primul horticultor care susține necesitatea înființării stațiunilor experimentale în horticultură. Bustul său se află amplasat în fața ICNMA (fosta Școală Superioară de Agricultură de la Herăstrău). Moare în plină forță creatoare la numai 44 de ani: alunecând la gară în iarna lui 1925/26, își fracturează mâna dreaptă și, neglijând fractura, se produce o infecție septicemică fatală. Pe drept cuvânt poate fi considerat Apostol al horticulturii românești.