1883 – 1960
S-a născut în Ploiești. Arhitect important al primei jumătăți a sec. XX, care pe lângă clădirile reprezentative realizate mai ales în regiunea Prahova, a amenajat și spații verzi. Absolvent al Universității de Arhitectură și Urbanism din București, specializându-se în arhitectura civilă și religioasă. Numit arhitect-șef al Ploieștiului, a contribuit la proiectarea unor clădiri reprezentative în acest oraș, în perioada 1924-1932, printre care: Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”; Palatul Justiției (azi Palatul Culturii); Halele Centrale și Parcul Halelor din fața acestuia, ambele realizate în perioada 1929-1940. A desfășurat și o bogată activitate politică (1920/40), fiind rând pe rând consilier și apoi primar al Ploieștiului, prefect al Prahovei și primar al comunei Păulești (1937/40). În Păulești a proiectat majoritatea clădirilor publice, dintre care Primăria și școala îi păstrează numele, dar și spații de relaxare, cum este „Parcul cu Castani”. După 1948, fiindu-i naționalizată casa din Păulești, se mută în București, continuând să proiecteze până la 74 de ani, apărând stilul arhitectural tradițional românesc, de influență brâncovenească.