17 februarie 1927
S-a născut în com. Tărăsăuți, jud. Hotin, Basarabia. Absolvent al Facultății de Horticultură București (1951). Doctor în agronomie al IANB București, cu teza: Cercetări asupra bacteriozelor fasolei în R.S. România (1967). În 1973 obține titlul de doctor docent în științe. Reprezentant de seamă al protecționiștilor din horticultură. Lucrează în învățământul agricol superior: preparator la catedra de fitopatologie a Facultății de Horticultură București (1950/51); asistent (1951/55). Își continuă activitatea în cercetare la Centrul Experimental de Îngrășăminte Bacteriene București ca șef de laborator (1955/61) și la ICPP București: șef de laborator (1962/94); secretar științific și locțiitor de director (1966/90); director științific (1990/92). Urcă toate treptele ierarhice din cercetare: CȘ III (1970), CȘ II (1982) și CȘ I (1990). Publică 136 lucrări științifice originale îndeosebi din domeniul bacteriozelor la plantele horticole, precum și 79 articole tehnice în reviste de specialitate. Singur sau în colaborare, publică 22 tratate și cărți, între care: Tratat de fitopatologie agricolă, 4 vol. (1967/72); Bacteriozele plantelor cultivate (1985); Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor agricole, 2 vol. (1990, 1991); Fitopatologie (2001); Dicționar explicativ al termenilor folosiți în fitopatologie (2003); Bolile bacteriene ale plantelor (în colaborare, 330 pag., 2006) și 3 cursuri universitare. Conducător de doctoranzi din 1990 și profesor universitar asociat (din 2000). Certificat de inventator pentru un fungicid pe bază de hidroxid de cupru și brevete de invenție pentru 2 soiuri de fasole. Membru corespondent al ASAS (din 1990). Distins cu Premiul Academiei Române în 1958.