29 octombrie 1905 – 1 februarie 1970
S-a născut la Oltenița, jud. Călărași. A studiat biologia la Facultatea de Științe a Universității din București. S-a specializat în microbiologie și fiziopatologie la Columbia University, unde și-a susținut și teza de doctorat (1934). Revenită în țară, se angajează la Institutul de Cercetări Agronomice, Secția de fitopatologie, devenind colaborator al soțului său Tr. Săvulescu. După plecarea soțului la Academia Română, va conduce secția (1949). În 1957 este numită director adjunct al Centrului de Cercetări Biologice, numit din 1960 Institutul de Biologie Traian Săvulescu. Alice Săvulescu, împreună cu cercetătorii din stațiunile de pomicultură, a realizat un program de prognoză și avertizare privind un număr de ciuperci, inclusiv a rapănului. Din anul 1957 colaborează cu cercetătorii din ICHV și stațiunile pomicole pentru punerea în practică a programului de prognoză, avertizare și de tratamente în pomicultură pentru a controla bolile și dăunătorii din plantații. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în peste 150 de lucrări (unic autor sau în colaborare). A fost primită în Academia Română, membru corespondent (1952) și titular (1963).