SĂVESCU Aurel

16 februarie 1912 – ?

S-a născut în comuna Boțești, județul Vaslui. A făcut studii medii la Școala de viticultură din Huși și la Liceul Agricol din Roman, iar cele superioare la Facultatea de Agronomie a Institutului Politehnic din București (1934/39). În 1944 obține titlul de Doctor în Agronomie, cu tema: Lecaniidele din România – biologie, răspândire, combatere. În 1956 face un stagiu de specializare în Bulgaria, la Institutul de Protecția Plantelor din Kostinbrod, iar în 1962 un stagiu asemănător în Cehoslovacia, la Institutul de Entomologie și Fitopatologie din Bratislava. Din 1970 este desemnat conducător științific de doctoranzi în cadrul ASAS, pentru specializarea Entomologie agricolă. După absolvire a fost încadrat la ICAR, ca asistent (1939), promovat șef de lucrări (1949), șef de laborator (1955) și apoi șef de secție (1969/75). În paralel, a lucrat și în învățământul superior la disciplina de Entomologie, în calitate de preparator (1941), asistent (1943), șef de lucrări și conferențiar (1948), la Facultatea de Horticultură din București. La înființarea ICHV, a fost încadrat șef al Laboratorului de Entomologie (1957/67). A cumulat și o normă de cercetător științific în cadrul Academiei Române, în probleme de entomologie agricolă (1950/54). A lucrat în Ministerul Agriculturii ca șef al Regiunii Fitosanitare Ploiești-Buzău (1942/45), ulterior al Rețelei naționale de prognoză și avertizare, unitate de producție afiliată pe lângă Laboratorul de Prognoză și Avertizare din ICAR (1963/73). În calitate de specialist consacrat, participă ca șef și membru în delegațiile țării noastre la manifestări științifice internaționale. În 1965 i se acordă titlul de doctor docent. În 1969 este ales membru corespondent și, ulterior, membru titular al ASAS. Prin activitatea sa neobosită de aproape 55 de ani, cuprinzând domeniile cercetării științifice, învățământului și producției, a elaborat și publicat peste 200 de lucrări ce însumează mai mult de 4000 de pagini și a oferit două invenții demne de laudă: prognograful (utilizat în prognoza apariției dăunătorilor) și sumatorul de temperaturi efective. A pus bazele teoretice și practice ale organizării rețelei de prognoză și avertizare în țară, la toate culturile agricole, și a adus contribuții substanțiale la introducerea conceptului de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor. Dintre lucrările publicate: Album de protecția plantelor (3 vol., 1960-1962); Îndrumător pentru combaterea bolilor și dăunătorilor la pomi și vița de vie (1960); Combaterea biologică a dăunătorilor și bolilor plantelor de cultură (în colaborare, 1968). Laureat al Premiului de Stat (1950); distins cu Meritul Agricol, cl. III (1974).