4 septembrie 1923
S-a născut în com. Goicea Mare, jud. Dolj. Absolvent al Facultății de Agronomie Timișoara (1949), unde este și încadrat imediat ca asistent la catedra de Agrotehnică. Urmează studiile de doctorat la „Academia Timiriazev” din Moscova. Doctor în științe biologice (1954). După revenirea în țară este numit șef de laborator la Secția de fitotehnie a ICAR (1954). La înființarea ICP Fundulea (1957) este numit șef al Laboratorului de Fitotehnie. N. Șarpe și-a identificat profesia cu studiul și aplicarea erbicidelor în combaterea buruienilor, practic la toate plantele cultivate în țară (doze, faza aplicării, efecte asupra buruienilor și asupra culturii, remanență, corelarea erbicidării cu tehnologia). În cei peste 40 de ani de activitate științifică a studiat aplicarea erbicidelor la 25 de specii, încercând circa 900 substanțe cu efect erbicid și a recomandat utilizarea a 296 de erbicide. A publicat circa 730 de lucrări, dintre care 53 în străinătate, grupate în 15 volume pe ani. Împreună cu alți cercetători și cu combinatele chimice de profil a realizat formularea unui important număr de erbicide în țară (Pitezin, Diizocab, Mecloran, Butizin, Icedin, Simadon, Prometrin, Larizon, Olticarb ș.a.), obținând în acest domeniu 14 brevete de invenție. Multe lucrări s-au adresat culturilor horticole. De referință au rămas lucrările de sinteză: Erbicidele și utilizarea lor (1967); Erbicidele (1975, 1976); Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole (1987). Membru corespondent al ASAS (1991) și membru de onoare (2003), precum și membru al Societății Europene pentru Studiul Buruienilor. Poate fi considerat formatorul școlii românești de cercetări privind folosirea erbicidelor.