
22 august 1897 – 13 octombrie 1969
S-a născut în com. Pietroasele, jud. Buzău. Absolvent al Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău (1925). Încă din anii studenției (1924) este numit asistent suplinitor la catedra de sistematică și patologie vegetală, condusă de prof. Traian Săvulescu. Specializare la Viena, unde obține și titlul de doctor (1926). Revenit în țară, desfășoară o activitate didactică în calitate de asistent (1927/37) și, în paralel, de cercetare în cadrul Secției de fitopatologie a ICAR București (șef de lucrări, 1932 și șef de laborator, 1938). Predă cursul de agronomie la Facultatea de Medicină Veterinară (1931/32) și cel de microbiologie la Facultatea de Agronomie (1932/33). Își continuă activitatea la Chișinău, ca director al Stațiunii de Fitopatologie și al Stațiunii de Viticultură (1941/42), și la Iași, în calitate de conferențiar (1942/44), profesor suplinitor (1947/52), profesor titular (1953/67) și șef de catedră la Facultatea de Agronomie Iași; decan al facultății (1947/50). Membru al Academiei Române (1955) și membru de onoare ASA (1969). Din 1962, conducător de doctoranzi. Contribuie decisiv la constituirea nucleului de bază al specialiștilor români pentru fabricarea primelor șarje de penicilină românească la noua fabrică din Iași. Munca de cercetare se concretizează în peste 130 de lucrări științifice, din care 66 în micologie. Creează colecțiile Herbarium micologicum Romanicum și H.m. Moldavicum (ultima existentă la USAMV Iași), ce stau la baza schimburilor cu universități, laboratoare și muzee din peste 60 de țări. În domeniul fitopatologiei publică 2 mari studii monografice privind ciupercile Erysiphaceae (1967) și ciupercile Pyrenomycete (1971), precum și cursul universitar de Fitopatologie în 2 ediții (1949, 1957). A reprezentat România la congrese mondiale de fitopatologie și protecția plantelor de la Edinburg, Moscova, Hamburg. Cercetător, cadru didactic și manager de excepție, și-a pus amprenta asupra școlii de fitopatologie din România.