23 noiembrie 1899 – 20 august 1983
S-a născut în com. Săcel, jud. Gorj. Fondatorul școlii clujene de entomologie. Urmează Academia de Agricultură din Cluj (1926/29), fiind reținut ca asistent la catedra de zoologie agricolă. Academia i-a oferit un stagiu de doctorat la Universitatea Rostok (Germania), unde a obținut titlul de doctor în specialitatea Științele Naturii. La întoarcere (1936) este numit șef de lucrări, ulterior conferențiar (1940), fiind pensionat în 1959 la numai 60 de ani. Va continua încă 10 ani activitatea la Filiala Academiei RSR din Cluj-Napoca, continuându-și cercetările. A publicat peste 60 de lucrări, toate în domeniul entomologiei agricole, între care lucrarea sa de referință Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate, în 2 ediții (1968 și 1979). A îmbogățit literatura entomologică horticolă prin lucrări în domeniul culturii legumelor (Fluturele alb al verzei, 1937; Dușmanii sparanghelului și combaterea lor, 1939) și al pomiculturii (Păduchii țestoși vătămători ai pomilor fructiferi, 1934; Dușmanii prunului și combaterea lor, 1937; Combaterea gărgăriței merilor, 1938; Molia mărului, 1939). Este autorul capitolului Entomologia (230 pagini) al cunoscutei lucrări Manualul Inginerului Agronom. A fost printre primii entomologi ce a abordat problema de ecologie în sfera dăunătorilor plantelor agricole. Lucrarea sa Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate (506 pagini, 1979) poate fi considerată de referință, dăunătorii fiind prezentați pe grupe, nelipsind cei cu care se confruntă horticultura.