1839 – 24 septembrie 1919
S-a născut la Rm. Sărat. Botanist și silvicultor român, unul dintre cei mai buni primari ai Bucureștiului. Absolvent al Școlii de Silvicultură de la Pantelimon, primește o bursă pentru a urma studii universitare la Nancy – Franța (1862/64), continuă studiile la Paris, luându-și licența în științe naturale. Revenit în țară este numit (1869) profesor la Liceul Matei Basarab, București, unde va preda 30 de ani. La mutarea „Școlii de Agricultură și Silvicultură” la Herăstrău (1869) este numit profesor la catedra de botanică, geologie și silvicultură. Activitate administrativă: director general al „Poștelor și Telegrafului” (1877/80), aducându-și reale servicii pe perioada Războiului de Independență; ales consilier comunal, este desemnat în unanimitate primar al Capitalei (1896/99), fiind reales (1902/04). C.F. Robescu a fost printre puținii primari care și-a pus amprenta asupra capitalei: rezolvarea alimentării cu apă prin captarea subterană de la Slobozia-Clinceni; îmbunătățirea iluminatului public și introducerea liniilor de tramvai în cartierele mărginașe; a pavat cu lemn de stejar pe fundament de beton Calea Victoriei; a plantat pe străzile orașului peste 15.000 de tei și castani; a reamenajat toate parcurile existente și a creat noi spații verzi în cartierele și zonele aglomerate; a realizat Hala Traian. În plan politic a fost deputat sau senator în mai multe legislaturi (1901; 1907/11; 1914/19), fiind ales vicepreședinte al Camerei sau Senatului. A fost primul președinte al Societății „Progres Silvic” (1886/88), înființând în primul an (1886) Revista Pădurilor. Împreună cu P.S. Aurelian (CV) a fondat Revista științifică, revistă bilunară (1870/82). A promovat, cu sprijinul lui P.S. Aurelian, un Cod silvic de inspirație franceză (1881), care a rezistat 80 de ani (1962). A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1871) la numai 32 de ani.