29 octombrie 1875 – 18 iulie 1938
S-a născut la Eastwell Park, Marea Britanie. Tatăl, Principele Alfred, era fiul Reginei Victoria a Marii Britanii, iar mama, marea ducesă Maria Alexandrovna Romanov, fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A fost a doua Regină a României (1914/27), ca urmare a căsătoriei, la 29 decembrie 1892, cu moștenitorul Coroanei României, Ferdinand de Hohenzollern (1865/1927, CV). Cuplul regal a avut 6 copii: Carol, Elisabeta, Marioara, Nicolae, Ileana și Mircea. În urma decesului Regelui Carol I (1914), urmează la tron nepotul său, Ferdinand, iar Maria devine Regină. În timpul Primului Război Mondial a fost permanent alături de soldați, îngrijindu-i pe cei bolnavi și îmbărbătându-i pe cei valizi, fiind supranumită de popor „Mama răniților” și „Regina-soldat”. A reprezentat interesele României la Conferința de Pace de la Paris și Londra. Încoronarea ca Regină a României Mari a avut loc la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. Regina Maria a iubit arta și poezia și a scris mai multe cărți, între care „Povestea vieții mele” (1934) și „Casele mele de vis” (1930). Pasionată de grădini, a amenajat reședința de la Bran, unde a creat un parc în stil englezesc cu un lac și o apreciată colecție de dalii, îngrijită cu ajutorul grădinarului Constantin Pamulea. La Balcic, pe coasta Mării Negre, a realizat reședința „Stella Maris” cu grădini cu terase și cascade de apă, parcul fiind realizat de horticultorul șef regal Jules Jeannin (CV). Mare admiratoare a florilor – crinii, macii și daliile fiind preferatele sale – a fost o sprijinitoare permanentă a Societății de Horticultură din România, patronând mai multe Expoziții horticole (1922–1927) și cel de-al IX-lea Congres Internațional de Horticultură (IHC), Londra (1931). A încetat din viață pe 18 iulie 1938, în Castelul Pelișor din Sinaia, și a fost înmormântată alături de soțul său, Ferdinand I, la Mănăstirea Curtea de Argeș.