1904 – 1971
S-a născut în jud. Vrancea. Absolvent al Facultății de Viticultură și Oenologie din Chișinău, perioadă în care a studiat și „arta cântului”. Primește o bursă de studii la „Ecole Nationale Supérieure d’Agriculture de Montpellier”, obținând diploma de inginer (1927) și tot aici, titlul de doctor (1934) cu lucrarea: Studii privind scurtnodarea la vița de vie. Preocupat de cercetare a stabilit cu prof. Ion Cantacuzino, la Montpellier încă din 1933, un proiect privind cercetarea cancerului în lumea vegetală. Din păcate în 1934, I. Cantacuzino a decedat. S-a întors în țară în 1935, fiind angajat în MA în cadrul inspecției de combatere a fraudelor în domeniul viticol. După cel de-al II-lea război mondial, a fost numit director al GAS Valea Călugărească, apoi promovat consilier al Ministrului adjunct Bucur Șchiopu (CV), șeful Departamentului Agriculturii de Stat, perioadă în care a fost și cadru didactic la IANB București. Susținător al modernizării oenologiei, a reușit să convingă factorii de decizie să înceapă construirea a 3 combinate moderne de vinificație la ICVV Valea Călugărească, GAS Tohani și GAS Cotești, toate cu colaborare franceză. Recunoscut degustător, a făcut parte din juriul mai multor concursuri, inclusiv din cel al Primului concurs republican de vinuri din România (1958). Iubitor al vinurilor dulci, intra în controverse amicale cu reputatul prof. Dionisie Bernaz „Mareșalul” (CV), care aprecia vinurile seci. S-a căsătorit la Montpellier cu Louise-Jose, fiica unui baron. Pentru a depăși situația s-a autointitulat Conte de Putna și astfel a reușit să se căsătorească și să o aducă în țară (1935), având împreună 2 fii: Agricola (filolog) și Daniel jr. (agrochimist).