RADU F. Ioan

RADU F. Ioan

16 iunie 1899 – 1982

S-a născut în Fălcoiu, jud. Romanați. Absolvent al Academiei Agricole din Cluj (1927). Doctor în pedologie al Școlii Superioare de Pedologie din Viena (1930), titlu echivalat (1961) cu cel de doctor docent în științe. Specializări la Universitatea din Göttingen și Politehnica din München în chimia solului, nutriția plantelor și bacteriologie apoi agricolă la Institutul Central Agricol din Beltsville Washington D.C. și la stațiunile experimentale din principalele state agricole americane (1937/38). Asistent la Academia Agricolă Cluj (1929/30); asistent la Stațiunea Agronomică Centrală București (1930/31); șef de lucrări și șef de laborator la Stațiunea chimico-oenologică București (1931/49); șef de laborator ICAR – Secția de Pomicultură (1949/58) și la ICHV (1959/67); șef de laborator ICPVILF și consilier științific (1967/74). În paralel este conferențiar la IANB (1948/56), profesor la Universitatea Craiova (1964/70) și conducător de doctoranzi. Îmbunătățește tehnologia de valorificare a produselor horticole realizând: tunel pentru deshidratarea fructelor (1939) și tunel pentru sulfitat fructe (1939). Publică împreună cu T. Bordeianu, tratatul Industrializarea produselor horticole (1946), colaborator principal la Pomologia RSR, în 8 volume (1962/70), numeroase alte cărți, referate și comunicări științifice, articole, recenzii în reviste de prestigiu ca: Viața agricolă, Buletinul Academiei de studii agrotehnice – Cluj, Analele ICAR, ICHV și ICPVILF. Membru de onoare al ASAS (1969); membru al Asociației de Geografie din SUA. Ilustru om de știință, cercetător și profesor universitar, care a contribuit la întemeierea, buna organizare a ICPVILF București (1967), înființat în cadrul DVLF.