1868 – 1947
Fondator al biospeologiei. A participat la expediția organizată de Amundsen cu nava „Belgica” în Antarctica (1897/99), în calitate de naturalist, prilej cu care a adunat un bogat material botanic și zoologic și a efectuat cercetări asupra balenelor. A fost subdirector (1900/20) al „Stațiunii zoologice marine” de la Banyuls-sur-Mer (Franța), având aceiași funcție și la laboratorul de anatomie comparată de la Sorbona, și codirector al revistei internaționale „Archives de zoologie expérimentale et générale”. A înființat la Cluj primul institut de speologie din lume în anul 1920 și a predat primul curs de biologie generală din România. A publicat lucrări privind organizarea și modernizarea învățământului și a cercetării științifice din România. Dintre importantele sale lucrări cităm: „Essai sur les problèmes biospéologiques” (1907), „Speologia” (1927), „Evoluția și problemele ei” (1929). A fost membru al Academiei Române și președintele acesteia (1927-1929) și a fost profesor la Universitatea din Cluj (1920-1947). A fost printre inițiatorii ocrotirii monumentelor naturii în România. Printre speciile protejate se numără și multe din domeniul horticulturii. A contribuit prin atitudinea sa fermă în protecția naturii, la implementarea ulterioară a unei legislații favorabile protejării biodiversității în țara noastră.