25 octombrie 1864 – 16 februarie 1949
S-a născut în loc. Nicorești, jud. Tecuci. Absolvent al Școlii Centrale de Agricultură de la Herăstrău (1885), după care primește o bursă și continuă studiile în Germania, Institutul Agronomic al Universității Halle, tot aici obține și titlul de doctor (1899). Întors în țară, va avea o activitate agronomică, didactică și publicistică, ce l-a plasat în galeria marilor personalități ale sec. XX. Ca profesor, a fost legat de Școala Centrală de la Herăstrău, unde a început ca inspector suplinitor și a predat până aproape de finele vieții (1899/1945), fiind și prorector (1930/35) în perioada în care rector era Chirițescu Arva. În activitatea publicistică a înlocuit pe Șt. Radianu ca redactor al Jurnalului Societății Centrale de Agricultură (1895/96) și a fost un colaborator de seamă la revistele Câmpul (editată 1902) și Viața agricolă (editată 1910). Dintre nenumăratele lucrări notăm: Îngrășarea câmpurilor (1901), concepută interesant ca un dialog între un agronom învățat și un țăran luminat, în care se explică pe înțeles și cu har scriitoricesc modul de epuizare treptată a nivelului de fertilitate a solului; Valoarea alimentară a porumbului (1905), în care se arată că pentru a opri pelagra trebuie să crească suprafețele cultivate cu grâu. A publicat Agricultura, o lucrare pentru școlile inferioare de agricultură și licee, pentru calitatea ei didactică a fost reeditată în 6 ediții, iar în 1908 a primit Premiul Academiei Române. Lucrarea care l-a lansat și impus ca precursor al domeniului a fost Manual de Economie Rurală (1939, 2 vol.), primul manual important de nivel superior. A fost inspector al Școlilor de Agricultură și șef al Serviciului Agronomic al Casei Rurale. A fost membru al Academiei Române.