1873 – 1944
A fost adus în țară de arhitectul peisagist francez Redont (1905), chemat să amenajeze Parcul de la Filaret (azi Parcul Carol I), cu ocazia expoziției jubiliare din 1906. S-a stabilit în România, unde prin cunoștințele și talentul său și-a clădit o solidă reputație, proiectând și executând mai multe parcuri: cochetul parc Ioanid din București, parcul în stil clasic francez de la Florești (Prahova) al prințului Sturza, grădina vilei Albatros din Buzău (proprietatea lui Alexandru Marghiloman), parcul prințului Moruzzi de la Târgușor (Ploiești), precum și numeroase alte grădini boierești. A întocmit proiectul Parcului Național (azi Herăstrău), proiectat în perioada 1920/25, dar realizat pe 52 ha (1930/34), după asanarea lacului, planurile completate de prof. arh. Octav Doicescu, iar compoziția vegetației de peisagistul Rebhuhn. A fost numit la Școala de Horticultură de gr. II de la Herăstrău, disciplina arhitectură peisageră (1935/44). A fost membru al SHR, participând cu planuri de grădini și parcuri la Expozițiile horticole organizate de societate. A murit în timpul bombardamentului din 4 aprilie 1944, aflându-se în Grădina Botanică București, în incinta Institutului Botanic, împreună cu șeful Institutului Aurel Vlădescu și grădinarul șef Neuwirth. A fost distins cu Ordinul Coroana României în grad de Ofițer (1930).