2 decembrie 1872 – 1 mai 1949
Unul dintre cei mai importanți pictori ai primei jumătăți a secolului XX. S-a născut la Tecuci, unde urmează gimnaziul, iar apoi Școala de Arte frumoase, la București (1893/98). La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian (1898) și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899/1902). Revine în țară și, pentru a câștiga bani, pictează biserici la Agapia și Nicorești. Călător pasionat, vizitează galerii și monumente de artă din Berlin, München, Viena, Londra, Amsterdam, Haga, precum și zone mai largi din Grecia, Italia, Spania, Egipt ș.a. Tablourile au fost expuse la numeroase expoziții personale și colective din țară și din străinătate, la Bienala de la Veneția (1924, 1936, 1938, 1940, 1942, 1946 și postum în 1960), la Expoziția Internațională de la Paris (1937), unde este distins cu Marele Premiu, la fel ca și la Expoziția Internațională de la Barcelona din 1929. În 1930 a expus la Expoziția Itinerantă de artă modernă românească de la Bruxelles, Haga și Amsterdam. A fost decorat de guvernul francez cu Legiunea de onoare (1932). Noi, horticultorii, ne bucurăm pentru munca lui pusă în slujba produselor noastre în tablourile gen natură moartă (Natură moartă cu pere; Natură moartă cu mere, flori și cărți, 1923; Natură moartă cu oale și pere; Ardei și pătlăgele roșii, 1931; Natură moartă cu gutui) sau în tablourile cu flori (Flori în oală; Zinia; Garoafe în oală; Anemone, 1939). În toate tablourile, marele artist a redat realitatea palpabilă a universului în care trăim, situându-se printre cei mai reprezentativi pictori din perioada interbelică, o epocă de glorie a culturii românești.