2 iulie 1892 – 9 mai 1968
S-a născut în satul Zlătari, com. Ungureni, jud. Bacău. Participă la primul război mondial (1916/18), rănit de două ori și prizonier în Germania. Absolvent al Facultății de Științe a Universității București (1922), licențiat în chimie. Angajat la fabrica din București a Exploatării Miniere Brad și profesor de fizică în licee bucureștene (1922/25). Studii la Institutul de fermentație din Berlin (1925/27), cu specializarea în oenologie la Geisenheim. Predă cursuri de industrii agricole la Școala Politehnică din București (1928/30). Doctor în științele naturii la Universitatea din Erlangen (Germania), cu teza: Factorii care influențează mirosul laptelui în timpul fermentării (1930/32). Carieră didactică în învățământul superior: asistent la Facultatea de Agronomie din București (1932/36); șef de lucrări (1936/38) și conferențiar (1938/42) la Facultatea de Științe din Chișinău. Îndepărtat din învățământ (1942/47). Reintegrat în 1957 la disciplina Tehnologia produselor vegetale și animale a Institutului Agronomic Iași. Pensionat în 1959. Lucrări principale: Fabricarea rachiurilor din fructe, tescovină și drojdie (1936); Problema fermenților selecționați în vinificație (1937); Tehnica conservării și prelucrării fructelor și legumelor (1959).