1 noiembrie 1858 – 18 noiembrie 1943
S-a născut în Purcăreni (Săcele), din Țara Bârsei. Considerat primul ameliorator și ctitorul Stațiunii Agronomice Herăstrău. Absolvent al Școlii de Agricultură de la Herăstrău (1878). Continuă studiile în Franța, la Școala de Ape și Păduri de la Nancy (1882/84). Întors în țară în 1885, este primit în Corpul Silvic Român, cu grad de subinspector. Se întoarce la Nancy pentru a susține licența (1888). În același an este numit profesor la Școala Centrală de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, la catedra de Agrofitotehnie. A fost al doilea mare director al Herăstrăului (după P.S. Aurelian), în perioada 1887/1903, aducând, potrivit lui Popovici Lupa, „o epocă de înnoiri tehnice și severă disciplină școlară”. În cei 16 ani de direcție, școala a continuat să se dezvolte, păstrându-și locul de propagator al științelor agricole. A predat Geologie agricolă (1891/98) și a ținut un contact strâns cu cercetarea. Sub directoratul său, pepiniera a trecut printr-o modernizare continuă, atât ca înzestrare, cât și ca sortimente; au fost înmulțite mii de soiuri de pomi, multe soiuri de viță de vie și plante ornamentale. Cercetarea în agricultură, în sens modern, începe cu această instituție, meritul organizării revenindu-i prof. Vlad Cârnu Munteanu, al cărui director a fost și pentru a cărei înființare a militat an de an. Pentru întreaga sa operă, deopotrivă practică și științifică, a fost recompensat cu înalte decorații naționale: Steaua României, Coroana României ș.a.