? – 1945.
A pornit în viață cu o pregătire agricolă, a fost atras însă de horticultură, căreia i-a rămas credincios până la sfârșit. El poate fi socotit printre puținii grădinari români care au intrat în serviciul pepinierelor Primăriei Capitalei într-o epocă când aproape tot acest personal provenea din străinătate. În dorința de a se desăvârși în această profesiune, fără vreun sprijin de nicăieri, ci doar cu economiile adunate în primii ani de serviciu, a plecat în Franța, la Versailles, și mai apoi a lucrat în marile pepiniere din jurul Parisului. Întors în țară, a fost încadrat și a lucrat la înfrumusețarea Parcului Kiseleff și la Grădina Botanică de la Cotroceni.
Plecând pe front să-și facă datoria pentru țară în 1916, s-a înapoiat fără mâna dreaptă. Aceasta nu l-a descurajat, însă, și a intrat să lucreze la Casa Grădinilor Publice, unde și-a arătat înaltele sale cunoștințe în culturile floricole. Împreună cu Iacobi Nicu (CV), a publicat primul Tratat de cultura legumelor, care a fost aprobat de Ministerul Instrucțiilor Publice pentru Școlile Normale. A fost membru al SHR. Pretutindeni pe unde a fost a depus mult zel și pricepere în îndeplinirea îndatoririlor sale și, mai presus de orice, a arătat o deosebită cinste. Când a apărut Legea conversiunii, care îi oferea o reducere a datoriei sale la bancă, nu a acceptat să beneficieze de ea. A avut țara noastră și astfel de oameni!