1856 – 1959.
S-a născut în localitatea Dobrești-Câmpurel, Ilfov. Publicist, poet și autor al unor volume de fabule nonconformiste cu priză la public. S-a inspirat din horticultură, lăsându-ne nemuritoare versuri. Cu prilejul Expoziției de trandafiri organizată de SNHR (fuzionată cu SHR în 1939, n.n.), la București (5–7 iunie 1936), a publicat „Balada trandafirilor”, din care redăm o strofă: „… poeții i-au trecut la nemurire / Cântându-i în rondeluri și sonete / și n-a fost pe pământ nici o iubire / Pe care trandafirii să n-o-mbete…”
Am reținut și câteva versuri din „Cântecele vinului”: „… Educativ vinul e o apă vie / Care dă puteri de leu / Zilnic, celui care știe / Cât să bea, și nu mereu!/… Din câte „doctorii” sub soare / Făcute sunt să curme chinul / Niciuna mai izbăvitoare / Și nu va fi ca vinul /… Vinu-i doctorie sfântă, cumpărat-o-s-o bei mereu / Nu de doctori făurită, ci de însuși Dumnezeu! / Cine bea pe lume vinul, fără-a-și pune mintea-n ceață / E un înțelept ce știe că din viață se bea viață!…”