? – 1990.
Face parte din galeria oamenilor de cultură și de spirit care și-a pus harul scriitoricesc și toate dăruirile vieții în slujba vinului. Tatăl său, George Mateescu, copil orfan, a pornit în viață cu greu și de la băiat de prăvălie la un negustor grec, a ajuns, prin munca sa, primar în Sinaia timp de 20 de ani. El a avut o mare pasiune de filatelist, îndeletnicire ce l-a apropiat de regii României, mai ales de Carol al II-lea și de scriitorii I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, G. Coșbuc ș.a. A avut 3 copii: doi băieți, Decebal și Imperiu, și o fată, Sevila Maria. Imperiu (Impy) a făcut studii în drept în Anglia și s-a căsătorit cu o englezoaică care a locuit în București câțiva ani. Înainte de cel de al doilea război mondial Impy a fost translator la Ambasada SUA din București. În anii 1948/49 a fost arestat sub acuzația că a lucrat pentru americani. Târziu, în 1960, a reușit să obțină un post de traducător la Ministerul Agriculturii, unde timp de 3–4 ani a predat lecții de engleză la cercetătorii de la ICHV. Așa a reușit să cunoască producătorii de vinuri. Impy a fost traducător oficial la primul Concurs Internațional de Vinuri de la București, organizat în 1968, cu prilejul Congresului OIV în România. S-a dovedit a fi un om cult, spontan, spiritual, de-a dreptul fermecător. S-a făcut cunoscut în lumea vinificatorilor prin poeziile sale, toate dedicate vinului, dar și prin talentul său de epigramist. A devenit cu timpul nelipsit de la toate concursurile de vinuri organizate pe plan național și internațional în perioada anilor 1970/89. Din numeroasele stihuri scrise în cursul vieții, poezii și epigrame, multe din ele risipite, a adunat în două plachete de versuri, tipărite pe cheltuiala sa, în editura Litera – București, primul Mărite vin (1975), al doilea Pe frunza de viță (1984).
Spre a vă convinge și în amintirea lui Impy, cităm: „Mărite vin, smerit mă plec,/Clintind spre cer paharul/Și-nchin, în ceasul când petrec:/Slăvit să-ți fie harul!… Mărite vin, când se vor rupe,/Din viață anii ce m-au dus,/Tu să mă chemi,/din pline cupe,/Că voi cinsti, și eu, de sus!”