24 iunie 1818 – 16 decembrie 1891.
Putem să-l numim, fără să greșim, primul mare agronom român. S-a născut în orașul Roman, jud. Neamț. Este înmormântat la ferma sa de la Brad (azi SCDL Bacău). Primul așezământ de învățământ superior în limba română din Moldova, „Academia Mihăileană”, l-a avut înscris în anul 1835, la înființare, și pe tânărul Ion Ionescu. Domnitorul Mihail Sturza îl trimite la studii în Franța, la renumita Școală Superioară de la Roville (1838/40). Ulterior a petrecut o jumătate de an în celebra regiune Champagne, unde a studiat viticultura și vinificația, fiind primul specialist român care a produs șampanie. În ultimul an a urmat și doi ani de economie politică, căpătând astfel o pregătire multilaterală. Întors în țară în anul 1840, este numit „văcar” (șef de fermă) la ferma „Cioara”, azi com. Fântânele, jud. Iași; ca urmare a rezultatelor remarcabile obținute, domnitorul l-a numit imediat director al Comitetului de agricultură moldovenesc (1841). În același an, în Iași, începe predarea primelor cursuri de agricultură la „Academia Mihăileană”. Din august 1848 datează perioada care îl consacră drept părinte al învățământului agricol predat într-o instituție de nivel superior, primul profesor agronom din țările române. Dintre cursurile predate nu au lipsit cele de horticultură.
În această perioadă a publicat Calendar pentru bunul gospodar (1842, retipărit 1845 și 1861), un adevărat curs de agricultură (circa 500 pagini). În concepția sa asupra formării specialistului, acorda cea mai mare importanță practicii în fermă. Preocupat de această problemă, publică în anul 1847 lucrarea Ferma model și institutul de agricultură din Moldova. În 1848 este chemat de Nicolae Bălcescu la București și numit în Comisia Proprietății. După înăbușirea revoluției este exilat în Turcia (1849/57), perioadă în care publică în anul 1850 Excursie agricolă în Câmpia Dobrogei, în care face o analiză critică și recomandări cu referire la agricultură, arătând că numărul neamului cel mai numeros în Dobrogea este cel al românului. Drept urmare a călătoriei de studii de patru luni în provincia turcească Tesalia (azi Grecia), publică la Constantinopole, în limba franceză, Tessalia agricolă, ceea ce este și ceea ce poate fi (1851), care a stârnit un asemenea interes încât Ionescu a fost numit membru al Consiliului Imperial de Agricultură al Turciei și director al Școlii de Agricultură de la San Stefano (numit direct de sultan).
În perioada martie 1853 – mai 1854 îl găsim administrator al moșiilor „marelui vizir” Rașid Pașa, izbutind în aceeași perioadă, printre alte idei noi (mai ales stimularea muncitorilor pământului), să mărească numărul moșiilor viziriului de la 18 la 22. Preocupat pentru organizarea învățământului agricol, publică Organizarea fermei de stat a Școlii de Agricultură de la Pantelimon, în colaborare cu marele său prieten Petre S. Aurelian, care îi evidențiază calitățile deosebite de agronom și economist. În anul 1864, domnitorul Ioan Cuza l-a numit inspector general al agriculturii pe întreaga țară, însărcinându-l cu „privegherea înfăptuirii reformei agrare”, calitate în care s-a făcut dușmani puternici din rândul marilor proprietari de terenuri (1864/69). De altfel, după plecarea domnitorului Al. I. Cuza, postul îi este desființat.
Marginalizat din nou la nici 51 de ani, după o mai veche dorință, împreună cu marea sa familie, cumpără în anul 1869 moșia de la Brad. Aici a organizat o fermă-model, o grădină botanică cu 700 specii, o mică fermă-model și o școală de agricultură. Școala de agricultură de la Brad a fost organizată pe trei ani de studii, cu excursii informative și trei luni de practică pe alte moșii. Din nefericire, școala a durat numai patru ani. A fost și deputatul țăranilor de Roman în Adunarea țării, unde a adus valoroase contribuții. În publicistica sa, Ion Ionescu a editat mai multe ziare pentru agricultură: Jurnalul de Agricultură (1857/58); Țăranul Român (1861/63); Gazeta satelor (1869/70) și altele. A colaborat la celelalte ziare ale vremii. Pasionatul său biograf, acad. Amilcar Vasiliu, i-a inventariat opera de agronom și profesor, însumând circa 7.550 de pagini, dintre care se disting cele 422 de cărți și broșuri. A fost o personalitate proeminentă în sec. al XIX-lea, având locul meritat în galeria iluștrilor fii ai neamului nostru. A fost ales membru de onoare al Academiei Române (1884).