Născut la 18 decembrie 1933, în Ploiești.
Admis la Facultatea de Agricultură IANB București (1958), rezultatele anului II îl recomandă pentru studii în străinătate. Optează pentru Facultatea de Agronomie și Pedologie de la Academia „C.A. Timiriazev” din Moscova, devenind inginer agronom, specialitatea agrochimie. Încadrat ca cercetător stagiar în Laboratorul de Chimie a Solului, condus de prof. David Davidescu, în cadrul Secției de Agrotehnică a ICAR. A parcurs toate treptele specifice cercetării.
A efectuat mai multe stagii în străinătate: Institutul de Nutriția Plantelor (Halle, R.D. Germană); INRA (1962, Franța) și la Universitățile Uppsala (1977, Suedia), Urbana-Illinois (SUA) și Raleigh (Canada). Își susține lucrarea de doctorat (1969), devine doctor docent (1973) și îndrumător de doctoranzi (1974).
La înființarea ICPP Fundulea a fost printre primii angajați, urcând treaptă cu treaptă funcțiile de conducere: șef de laborator (1965–1969); șef de secție (1969–1970); director științific (1970–1981); director general (1981–1990), contribuind la înscrierea institutului în elita unităților de cercetare cu recunoaștere internațională.
A fost un prolific autor, publicând peste 250 de lucrări în domeniul fertilității solului, nutriției plantelor și folosirii raționale a îngrășămintelor, printre care: Ghid pentru alcătuirea planurilor de fertilizare (1980, coautor Z. Borlan); Asigurarea azotului necesar culturilor agricole (1984); Optimizarea agrochimică a sistemului sol-plantă (1984); Fertilitatea și fertilizarea solului (1990). A introdus în cercetarea agrochimică utilizarea tehnicilor nucleare în agricultură, fiind considerat fondator al acestui gen modern de cercetare în România (Tehnici nucleare în agricultură, 1984).
Expert al AIEA, la Institutul de Cercetări pentru Fertilitatea Solului și îngrășămintelor din Ankara (1968–1991), a ocupat ulterior (1991) funcția de șef al Secției de fertilitate a solului, nutriția plantelor, irigații și producție vegetală în cadrul AIEA Viena. A fost răsplătit cu numeroase premii și distincții: Premiul „Ion Ionescu de la Brad” al Academiei Române (1972); Ordinul Meritul științific, cl. I (1997); membru titular al ASAS, pe care a și condus-o ca președinte (2001–2009); membru corespondent al Academiei Române (1995) și titular (2004), al cărei vicepreședinte a fost în 2010; Doctor Honoris Causa al USAMV Cluj, al Universității Bioterra din București și al Universității „A.I. Cuza” Iași.