15 octombrie 1865 – 29 ianuarie 1927.
Membru fondator SHR (1913), primul președinte (1913/22), vicepreședinte (1922/26) și președinte de onoare (1926/27). Absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică, cu premiul I (1888). Angajat actor de comedie la Teatrul Național din București, unde joacă cu succes, dar probleme de sănătate îl obligă să se retragă către domeniul care-l pasiona, horticultura, mărturie stând faptul că în perioada 1882/85 a absolvit, al treilea, Școala de Agricultură de la Herăstrău.
În 1889 primește o bursă în Franța, unde 3 ani urmează cursurile școlii de Horticultură de la Versailles, absolvent (1892). Reîntors în țară, este angajat șef al Grădinilor Mogoșoaia (1892/1905); în paralel Inspector Regional (1896/1914); iar după retragerea lui W. Knechtel-senior este numit șef al Grădinilor Publice (1914/26); după reorganizarea și înființarea Grădinilor publice din Capitală, este numit director (1924/25). A fost primul director al nou-înființatei Școli de Horticultură de la Herăstrău, de gradul II (1925/27).
De altfel, I. Hașeganu a avut o frumoasă carieră didactică. Prin forțe proprii înființează o școală de ucenici horticoli la Grădina Mogoșoaia (1902); numit conferențiar de horticultură la Școala de Silvicultură din Brănești (1905/11); se transferă la Școala de Agricultură din București (1911/25), făcând permanente intervenții pentru înființarea unei Școli Medii de Horticultură, căreia nu i-a supraviețuit decât cu 2 ani, timp în care i-a fost și director.
A fost un prolific publicist în Revista Horticolă și în alte reviste de specialitate, iar manualul Grădina de legume a fost mult timp lucrarea de bază pentru școlile de profil și mai apoi pentru practicieni. A fost distins cu gradul de Consilier Agronom în Corpul Agronomilor. A fost distins pentru merite deosebite cu Ordinele: Ofițer al Coroanei României și Cavaler al Stelei. A fost o flacără vie a horticulturii interbelice.