27 iulie 1928 – 1992.
S-a născut în Basarabia. Absolvent al Facultății de Agronomie din Cluj (1948/51). A susținut doctoratul în anul 1968 la IANB București cu teza: Studii și cercetări privind folosirea aprecierii terenurilor agricole în planificarea și repartiția teritorială a producției agricole.
S-a angajat la ICAR – Secția Economie Agrară (1951), unde a urcat treptele afirmării: asistent (1951/55); cercetător principal (1955/60); cercetător științific principal (1960/63); șef laborator (1963/65); șef secție cercetare științifică (1965/70); cercetător științific gr. II (1970/77); șef sector cercetare (1977/90); cercetător științific gr. I și director (1990/91).
În paralel a îmbinat cercetarea cu activitatea didactică: conferențiar și profesor universitar, cursul de Economie agrară – prognoza și dezvoltarea teritorială a producției agricole, în cadrul ASE-București (1970/90), și primul curs de Economie funciară – Organizarea întreprinderilor agricole, planificarea și prognoza producției agricole, la IANB-București (1970/90).
A avut o fertilă și intensă activitate publicistică, materializată în peste 540 studii și lucrări publicate, dintre care: Economia agriculturii (1966); Dicționar de Economie Agrară (1969); Metodologia zonării producției agricole (1971); Metode de prognoză a producției agricole (1974); Programarea liniară în conducerea fermei (1975); Folosirea optimă a resurselor în agricultură (1978); Economia cerealelor (1983); Valoarea pământului utilizat în agricultură sau scos din circuitul agricol (1983); Zonarea producției agricole (1967-1992).
Prin opera sa a fost unul dintre cei mai de seamă economiști agrari din epoca contemporană, contribuind la fundamentarea ca știință a Economiei Agrare și realizând cea mai amplă lucrare de cercetare științifică cu implicare directă în dezvoltarea durabilă a agriculturii românești: Zonarea Producției Agricole.