? – decembrie 1939.
Profesor de botanică la Facultatea de Științe din Cernăuți, reorganizatorul învățământului botanic la universitatea românească din Cernăuți. Se transferă la București, profesor de botanică la Universitatea București și în paralel director al Grădinii Botanice din București, administrată de Universitate (1931/51). În această perioadă au fost puse bazele unor colecții valoroase, cum sunt cele de: plante carnivore, Ericaceae, Cactaceae, Orhidaceae ș.a.
A depus împreună cu colaboratorii eforturi deosebite privind refacerea colecțiilor și a clădirilor avariate în timpul războiului, mai ales a bombardamentului din 4 aprilie 1944. M. Gușuleac a fost un avangardist al mișcării pentru protecția naturii în România.
În calitate de profesor de botanică la Universitatea din Cernăuți, a intervenit la organele pentru aplicarea reformei agrare, să atribuie unele terenuri expropriate către Universitate (circa 60 ha), pentru studii biologice științifice. A obținut 3 locuri: fânețe și stânci de gips, la Boianciuc (30 ha); fânețe seculare pe Dealul Strâmba la Bosanci (24 ha) și fânețe seculare pe Dealul Frumoasa (6 ha). Cele 3 rezervații au fost trecute în administrația Grădinii Botanice din Cernăuți.
În februarie 1936, M. Gușuleac a cerut Adunării generale a S.H.R. afilierea Societății de Horticultură din Cernăuți „Horticultorii Bucovineni”. În calitatea sa de președinte al acesteia a urmărit permanent cunoașterea realizărilor din România Mare și de către horticultorii din Cernăuți și invers.