6 ianuarie 1860 – 6 octombrie 1936.
S-a născut în loc. Vâlsănești (Argeș). A urmat Facultatea de Silvicultură Tharandt (Germania) și s-a specializat la Universitatea Chambery (Franța). S-a întors în țară, ocupând funcții în administrația silvică (1884/94); șef al Ocolului Silvic Râșca și atașat al Circumscripției silvice București-Sinaia. La înființarea „Școlii de Silvicultură” de la Brănești, este numit conferențiar la secția brigadierilor silvici (1895) și profesor de drept și legislație silvică, administrația forestieră și protecția pădurilor (1897), an în care este numit și director (1897-1907). Datorită perseverenței sale, școala a fost dotată cu Pădurea Pustnicu (624 ha.), devenită centru de practică și cercetare. După 1907, a fost referent al Consiliului tehnic al Pădurilor și ulterior șeful Serviciului plantații în direcția tehnică a administrației forestiere a statului, până la pensionare (1922). Alături de cursurile scrise pentru studenți a publicat 27 de articole de sinteză în Revista Pădurilor.