30 decembrie 1921 – 20 februarie 1990.
Poate fi considerat ilustru cărturar, realizatorul cadrului organizatoric al cercetărilor moderne în sectorul agricol românesc. S-a născut în com. Ciugud, jud. Alba. A absolvit cu Magna cum laude, Facultatea de Agronomie din Cluj (1945), începută în anul 1940 când aceasta s-a aflat (vremelnic alungată de cotropitori), la Timișoara. A fost reținut imediat la catedra de Ameliorarea plantelor agricole. A primit o bursă pentru studii de doctorat la Academia de Științe Agricole „Timiriazev” din Moscova, pentru a se perfecționa în genetica și ameliorarea plantelor (1949/52). La întoarcere este numit director la Stațiunea de Ameliorarea Plantelor și în paralel conferențiar la I.A. Cluj, catedra de Darwinism și Genetică. Urmează o perfecționare în SUA (1955), de unde revine cu propunerea novatoare de introducere în cultură a porumbului hibrid. Își continuă activitatea ca profesor la aceiași catedră până în anul 1957. Din 1956, firma Pioneer va livra primele cantități de sămânță hibridă. În 1957 s-a înființat „Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului – ICCP – Fundulea” unde N. Giosan este numit director, aici înființând 8 stațiuni proprii. În 1962 ICCP Fundulea este reorganizat ca ICAR, rezultând ICCA, iar N. Giosan este numit director general. În 1969 ICCA se reorganizează ca ASAS al cărui prim președinte a fost numit prof. N. Giosan (1969/73).
După venirea sa la București își continuă activitatea didactică la Catedra de genetică și IANB București până în anul 1989, când pe nedrept a fost arestat, fiind o victimă „colaterală” a evenimentelor din decembrie 1989, decedând în detenție. În 1968 a primit titlul de doctor docent. A publicat peste 80 de lucrări științifice și de sinteză, majoritatea privind cultura cerealelor (porumb, grâu), dar și pentru uzul studenților: Curs de ameliorarea plantelor agricole (partea I, 1971 și partea a II-a, 1974); Principii de genetică (1972). De tânăr a intrat în mișcarea comunistă, fiind membru al CC al PCR (1971), iar din 1984 membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR și Președinte al MAN (1977/89). Din aceste înalte funcții, chiar comuniste fiind ele, a reușit să sprijine dezvoltarea cercetării și a învățământului agricol. A fost recompensat cu înalte distincții: Steaua RSR, cl. I-a; Ordinul 23 August cl. I-a; Ordinul Muncii cl. I; Meritul științific cl. I; Meritul Agricol cl. I. Meritele științifice i-au fost recunoscute fiind ales membru corespondent al Academiei Române (1963) și titular (1974), membru al Academiei Naționale de Agricultură din Italia (1958); Academiei Agricole din URSS (1969) și al Academiei de Științe Agricole din Franța (1975).