1872 – 1943. S-a născut la Buzău.
Personalitate ce a marcat începutul de secol XX în agricultura românească. A fost, în 4 mandate, ministrul agriculturii, primul președinte al Sindicatelor Agricole și al Academiei Agricole și este cel care a înființat Institutul de Cercetări Agronomice din România (1927). A urmat Facultatea de Medicină din Paris (1890/06). În paralel, a urmat cursuri de Economie politică, Agronomice și Științe Economice și Sociale.
Agronom de profesie și de talent, a publicat 73 de comunicări și lucrări științifice, dintre care: Păreri în chestia agrară (1907); Problema agrară și dezlegarea ei (1908); Chestia agrară în România (1920); Un program agrar (1923); Păreri economice și financiare. A militat pentru pregătirea profesională a agricultorilor: „țăranul trebuie să lase rutina agricolă și să învețe metodele științifice ale agriculturii”, preconizând un învățământ superior agricol universitar, învățământ agricol viticol, oenologic, zootehnic inferior și superior, organizate pe baze exclusiv practice, precum și institute și stațiuni agricole și zootehnice, organizarea de loturi demonstrative și organizarea corpului agronomilor.
În data de 10 iulie 1942, cu prilejul înființării Academiei de Agricultură din România (azi ASAS), C. Garoflid a fost ales președintele acesteia. Reamintim că inițiativa de înființare a Academiei de Agricultură i-a aparținut, prin transformarea Societății Naționale de Agricultură, fondată în 1913.