7 iunie 1932 – 24 mai 2007.
S-a născut în com. Bocșa, jud. Sălaj. Absolvent al Facultății de Științe Naturale, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (1958). Doctor în științe cu teza: Evoluția microflorelor la limita Oligocen-Miocen în N-V-ul Transilvaniei (1998). Numit profesor la Liceul teoretic Jibou (1959/67), director adjunct (1964/67); promovat inspector teritorial, Inspectoratul școlar Sălaj (1967/69).
Liceul din Jibou și-a început activitatea într-un castel construit în 1875, înconjurat de un parc cu o vegetație destul de diversă. Profesorul V. Fati își propune și realizează pe lângă liceu o splendidă Grădină Botanică (25 ha), care, din motive birocratice, va funcționa sub numele de Stațiunea Tinerilor Naturaliști, independentă de liceu (1974/90), reorganizată după revoluție în Centrul de Cercetări Biologice (1990/2013). În 1983 a organizat construcția celor 2 sfere, devenite simbolul instituției. A fost directorul instituției (1968/2007), perioadă în care a dobândit și titlul de doctor (1998).
A publicat mai multe lucrări științifice, din care am reținut: Grădinile Botanice – instituții active în informarea și formarea omului contemporan (1982, Congresul XXI al ISHS); Grădina Botanică din Jibou – realizări din activitatea de cercetare (1991, Congresul Internațional de Botanică, Utrecht); O rezervație pentru mileniul III – Grădina Botanică din Jibou (1994, Contribuții botanice, Cluj-Napoca); autor al cap. Parcuri și grădini din România, în cartea Parcuri și grădini în Europa (1989, Consiliul Britanic). A fost membru al: Asociației Internaționale a Grădinilor Botanice, Asociației Române de culturi de țesuturi, Asociației „Amicii Rozelor” și SRH – Filiala Alba.