17/29 decembrie 1843 – 18 februarie 1916.
Ottilie Luise Pauline (Elisabeta de Wied), Regina Elisabeta a României. S-a născut în loc. Neuwied, Germania. A fost prima regină a României, fiind soția principelui și ulterior regele Carol I, căsătoria având loc în 1869. Cunoscătoare a 6 limbi străine, poetă, prozatoare, picta și cânta la mai multe instrumente. A scris sub pseudonimul literar Carmen Sylva. A publicat mai ales în limba germană și română: O rugăciune (1883), Rinul meu (1884) – volume de poezii și romanele Astra (1882) și La voia întâmplării (1888), ambele în colaborare cu Mite Kremnitz. A tradus poeziile lui M. Eminescu în germană, poetul traducând în română una din piesele Reginei. A învățat de la mama sa importanța operelor de caritate, organizând 14 astfel de instituții, dintre care: azilul de orfani „Elena Doamna”, Societatea de binefacere „Elisabeta”, Surorile de caritate, azilul pentru orbi „Regina Elisabeta” (1909), situat în Vatra Luminoasă ș.a. A înțeles să-și exercite rolul de primă doamnă, asumându-și un rol în modernizarea țării. S-a remarcat în timpul Războiului de Independență (1877/78), când a reușit să mobilizeze societatea românească spre a acorda asistență medicală răniților pe front și-n spatele lui, fapt pentru care poporul o numea „mama răniților”. A încurajat dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale (țesături, olărit, broderie, covoare), înființând societatea „Furnica” pentru țesătoare și „Munca”, prin care să dea de lucru femeilor sărace. Mai mult, îmbrăcând ea însăși costume populare, după care i-au urmat doamnele de la curte și din înalta societate, a readus tradiția românească în acest domeniu și a creat posibilități de câștig pentru multe familii. Societatea de Horticultură s-a bucurat de la început de bunăvoința Reginei, prima Expoziție de flori din 1915 fiind patronată de Majestatea Sa, participând la deschiderea acesteia împreună cu Regele Ferdinand. Casa Regală a păstrat ulterior tradiția, patronând toate Expozițiile organizate de SRH și participând la deschiderea lor. A căpătat demnitatea de Regină a României în anul 1881 când România a fost Proclamată Regat. A fost aleasă membră a Academiei Române pe 4 aprilie 1881. A fost îngropată la Mănăstirea Curtea de Argeș, lângă Regele Carol I.