? – ?
Absolvent al Școlii de maeștri oenologi de la Wisbaden, Germania (1910). S-a angajat la un magazin de vinuri din Elveția, care comercializa, în premieră, vinuri îmbuteliate în sticle lucrate manual. Prințul Știrbey l-a adus în România, angajându-l ca oenolog. După intrarea României în primul război mondial a fost expulzat în Germania. Este mobilizat ca marinar pe un vas de aprovizionare, ce deservea corpul de armate germane staționate în Bulgaria. După bătălia de la Turtucaia, vasul lui făcea curse regulate pe ruta Constanța – Istanbul. După terminarea războiului (1918), se căsătorește cu o constănțeancă, cere cetățenie română și se angajază ca maistru la fabrica de șampanie Motte. Această unitate de șampanizare a fost înființată în 1903, în hrubele săpate sub Dealul Spirii (folosite ca ascunzători și de Eteriști) și cu deschidere pe strada Puțu cu Apă Rece. A fost naționalizată împreună cu fabrica de șampanie Bazilescu, din București Noi (construită în 1924), înființându-se Întreprinderea „Zarea” București. După 23 august 1944, F. Eberhard alege să rămână în România, unde-și crease o bună situație materială și pentru a nu fi deportat de ruși în Siberia s-a înscris în partidul comunist, fiind printre primii de la fabrica de șampanie Zarea, dacă nu chiar primul. Profesionist de clasă, a „vândut” secretele fabricării șampaniei Zarea tuturor tehnicienilor și inginerilor cu care a lucrat.