14 aprilie 1904 – 1996.
S-a născut în com. Satulung – Săcele, jud. Brașov. Absolvent al Academiei de Înalte Științe Agronomice din București (1931). Doctor în agronomie, specialitatea Mașini Agricole (1939). În 1932 înființează stația de descuscutare Trifoiul din Cernăuți, de unde este transferat la Mărzlăveni – Cetatea Albă (Basarabia), pentru a înființa o stație experimentală agricolă. Promovat la Stațiunea de Încercare a Mașinilor Băneasa – București, subordonată ICAR, unde între 1935/42 a fost asistent, șef de lucrări și șef de stație. Concomitent cu cercetarea, a desfășurat prin cumul și activitate didactică (asistent universitar la catedra de Mecanică și Mașini Agricole a Facultății de Agronomie). Profesor la catedra de Mașini Agricole a Facultății de Agronomie din Iași (1942), iar din 1948 este șef de catedră, funcție pe care o va ocupa până la pensionare (1973).
Rămâne alături de colegi și doctoranzi, în calitate de profesor consultant, până la decesul survenit în aprilie 1996. Membru titular ASAS (1969). Singurul conducător de doctoranzi din țară în specialitatea sa, până în 1975. Ca prim autor a elaborat peste 20 de cărți, cursuri și manuale universitare. Pentru horticultură a adus contribuții tehnico-științifice de interes major, prin: extinderea gradului de mecanizare a lucrărilor din horticultură și studiile asupra aparatelor și mașinilor utilizate în tratamentele fitosanitare, predând cursul de mecanizare și la Facultatea de Horticultură Iași.