30 martie 1882 – 22 noiembrie 1967.
Precursor al meteorologiei și chimiei agricole în învățământul nostru agronomic. S-a născut în satul Ciochina, jud. Ialomița. Absolvent al Facultății de Fizică și Chimie a Universității București (1906/09), după absolvire este reținut ca preparator, asistent și apoi șef de lucrări. Se specializează în chimie agricolă la Universitatea din Breslau, care îi ajută să-și definitiveze teza de doctorat Dinamica asimilării potasiului din minerale, pe care o susține la Universitatea București (1915). În anul 1915 a fost titularizat conferențiar la catedra de Meteorologie agricolă și Chimie tehnologică la Școala de Agricultură de la Herăstrău. După Marea Unire, este chemat să predea la Academia de Agricultură din Cluj (1919), unde este titularizat la catedra de Chimie generală, Chimie agricolă și tehnologică și unde va preda până la pensionare, fiind și prorector (1932/36).
A fost unul dintre cei mai laborioși profesori cercetători. A scris 6 cursuri universitare, unele folosite și peste 20 de ani: Curs de fizică și Meteorologie (utilizat 1919/23); Curs de chimie generală (utilizat 1919/28); Curs de chimie agricolă (utilizat 1919/29); Curs de tehnologie agricolă (utilizat 1919/39); de aceeași popularitate în rândul studenților și practicienilor s-au bucurat și: Curs de meteorologie agricolă (1920); Curs de geologie și agrogeologie (1927); Meteorologia agricolă (1926) prima lucrare de acest fel ce se adresează agricultorilor; în Cursul de chimie tehnologică (1920, 336 pag.), a tratat pe lângă problemele de morărit, panificație, fabricarea uleiurilor vegetale, a amidonului și glucozei și capitole privitoare la producerea vinului, a berii, a spirtului din cartof și cereale, a rachiului din fructe, a oțetului, a conservelor din legume și fructe. Pentru meritele sale, a fost ales membru al Academiei de Științe a României (1943). A fost distins cu mai multe ordine importante: Cavaler al ordinului Coroana României (1912) și apoi Ofițer al aceluiași ordin (1932). A fost și inspector general al Stațiunii Agronomice Centrale București și apoi ICAR (1929/33).