22 martie 1902 – 3 iulie 1979.
S-a născut în com. Cișmeaua Văruită Ismail, Basarabia. Absolvent al Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău (1927). Doctor în viticultură (1941) și ulterior doctor docent în științe. A fost trimis la o specializare de 2 ani în Franța la Montpellier și Italia la Stațiunea Centrală de Viticultură Conegliano (1927/29), funcționează ca șef al Viei experimentale Pietroasa – Buzău (1929/37). Asistent și apoi șef de lucrări la Facultatea de Agronomie București (1937/45) și, în paralel, asistent la ICAR București. Profesor și decan (1945/48) la Facultatea de Agronomie Timișoara. Profesor șef de disciplină și șef de catedră la Facultatea de Horticultură (1948/65) și prorector al IANB București (1962/64).
Concomitent cu activitatea didactică, ocupă funcțiile de director al Secției de viticultură din ICAR (1948/58), director al ICVV Băneasa – București (1958/65); este primul director al ICVV Valea Călugărească (1967/69). Membru titular al ASAS (1969) și președinte al Secției de horticultură și tehnologia produselor horticole din ASAS. Membru corespondent (1955) și membru titular (1963) al Academiei Române. Membru în consiliile de conducere ale unor societăți științifice: vicepreședinte al Oficiului Internațional al Vinului (OIV), (1965/68), singurul român președinte (1968/71) și președinte de onoare (1971/79). Membru al OIV Siena – Italia (1963).
Participă la formarea a 36 de serii de ingineri horticultori și a 35 doctori în agronomie. Rod deosebit în revigorarea activității de cercetare în viticultură după al doilea război mondial: înființarea de noi stațiuni și reorganizarea celor existente, orientarea tematicii de cercetare științifică și formarea cadrelor de cercetători. Ca om de știință, conduce și efectuează numeroase cercetări din domeniile biologiei viței de vie, a viticulturii și ameliorarea sortimentului, ecologia viticolă și zonarea soiurilor, tăierea în uscat, aplicarea îngrășării în verde etc.
Singur sau în colaborare, elaborează peste 400 lucrări de specialitate, între care se remarcă: autor și coordonator al celor 67 de colaboratori ai Ampelografiei RSR, în 8 volume (1959/70), lucrare monumentală de referință pe plan mondial, distinsă cu Premiul de Stat (1964) și Marele Premiu al OIV (1968); Studiul comparativ al varietăților Braghina și Negru vârtos (1948); Studiul mijloacelor agrotehnice de bază care condiționează mărirea producției în viile pe rod din RPR (1956); Studiul însușirilor tehnologice ale soiurilor de viță roditoare (1957); Raionarea viticulturii (1958); Microraionarea viticulturii (1963); Viticultură specială (1971); Ampelografia soiurilor apirene (1976). Prim autor al soiurilor noi de struguri de masă Muscat timpuriu de București (1970), Coarnă neagră selecționată (1970) și de vin Negru tinctorial (1987). Personalitatea sa a marcat viticultura românească în a doua jumătate a secolului al XX-lea.