1906 – 1980.
S-a născut în Basarabia, în orașul Bălți. Absolventă a Facultății de Agronomie din Cluj. Doctor în agronomie cu teza „Contribuții la studiul botanic și agricol al soiurilor de cartof cultivate în România” (1937), titlu echivalat cu cel de doctor docent în științe. Începe activitatea la SEA Cenad-Timiș, la ICAR, unde inițiază primele cercetări din România cu privire la soiurile de cartof; în 1948 este promovată șef de laborator, ameliorarea cartofului, la ICAR.
Desfășoară cercetări privind crearea de soiuri de cartof la Baza experimentală ICAR de la Moara Domnească. Pentru dezvoltarea cercetărilor de ameliorare a cartofului, prof. Vasile Velican înființează laboratoare în cadrul SEA Măgurele-Brașov și Suceava. Astfel încep primele lucrări de producere a cartofului pentru sămânță la SCCA Brașov și la GAS Hărman-Brașov. Soiuri noi, creații proprii și în colaborare cu cercetători brașoveni și suceveni: Măgura, Colina, Brașovean.
Încoronarea acestei munci se concretizează în apariția lucrării de sinteză „Cartoful” (1969). Dintre celelalte numeroase referate științifice și cărți publicate se remarcă: „Cultura cartofului” (1952), „Cultura de vară a cartofului” (1954, în colaborare cu V. Comarnescu) și „Cultura cartofului” (1965, cu M. Berindei). Membru corespondent al Academiei Române (din 1955).