4 noiembrie 1879 – 9 august 1957.
Promotor al progresului agriculturii în perioada 1910/40, ameliorator și important om de stat, inclusiv ministrul agriculturii (1934). A fost promotorul înființării ICAR-ului (1928) și a Facultăților de Agricultură din București și Cluj. S-a născut la 4 noiembrie 1879 în localitatea Cipăieni, aproape de Turda. În anul 1898 îl găsim printre absolvenții Școlii Centrale de Agricultură de la Herăstrău. A fost trimis să se perfecționeze la Leipzig, unde a obținut și doctoratul în științe agricole, specializare în ameliorarea plantelor (1903). La întoarcere, a lucrat pentru scurt timp ca agronom specialist în Ministerul Agriculturii. Își începe lucrările de ameliorare la moșia Țigănești (azi, comuna Ciolpani) a profesorului Vlad Cârnu-Munteanu (el însuși ameliorator), cel ce a fost ctitorul și directorul primei Stațiuni Agronomice din România (1886).
Efectuează cercetări cu rezultate valoroase asupra sfeclei de zahăr (soiul De Țigănești), grâu, porumb, iar în 1909 începe ameliorarea la mazăre încrucișând soiul Victoria, cu bob verde, cu Fulger precoce, și începe selecția fasolei dintr-o populație locală din Țigănești. De remarcat că toate aceste lucrări le-a făcut prin eforturi sau material propriu. După anul 1920, după înființarea Societății Sămânța, își amplifică lucrările în cadrul Societății Române de Agricultură (SRA). După circa 20 de ani, renunță la activitatea de ameliorare.
În paralel cu activitatea de cercetare, are și o importantă activitate publică: vicepreședinte al revistei Câmpul (1910); vicepreședinte în comitetul de redacție al revistei Viața agricolă; vicepreședinte al SRA (1914) și ulterior președinte. A fost deputat și senator din partea PNL, unde a militat pentru împroprietărirea țăranilor și educația agricolă. În 1919 este numit președinte al Comisiei pentru Reforma Agrară. A îndeplinit importante funcții de conducere în MAD: secretar general (1918/19); subsecretar de stat (1924/28) și ministru (1934). Dintre lucrările sale am reținut: Lintea (1907); Morcovii de nutreț (1908); Importanța dospirii pământului (1909); Manual de agricultură (1912, împreună cu Max Popovici); Ameliorarea plantelor agricole (1915); Viața economică a satelor (1921); Combaterea crizei agricole (1930); Rolul fermei școală în propășirea agriculturii (1941).