n. 30 martie 1913.
S-a născut în Craiova. A urmat Academia de Studii Agronomie București (1931/36). În același an a fost angajat asistent în cadrul Laboratorului pentru irigații și desecări din ICAR. A fost promovat șef de lucrări (1948) și numit șeful laboratorului. În 1962 a fost numit director al Institutului de Cercetări pentru Îmbunătățiri Funciare și Pedologie. În anul 1970 a fost ales membru al ASAS și îndrumător de doctoranzi în specialitatea – îmbunătățiri funciare. Ca urmare a cercetărilor efectuate a publicat peste 130 de lucrări dintre care 12 tratate și monografii, cuprinzând: cercetări privind regimul de irigații; cercetarea consumului de apă și a normei de udare; tehnici de distribuirea apei de irigații; tehnica drenajului și a îndiguirilor; comportarea terenurilor îndiguite; mecanizarea lucrărilor de irigații; cultura plantelor irigate etc. Lucrarea Culturi irigate (3 ediții: 1959/62/68) deopotrivă folositoare pentru studenți și practicieni. M. Botezan a fost ales ca autor al capitolului Irigații al importantei lucrări Manualul inginerului agronom (5 volume, 1952/56) fiind singurul neuniversitar al colectivului de autori. Alte lucrări de referință cu impact practic și-n zilele noastre: Probleme de irigații și desecări în Câmpia Bărăganului (1959) – lucrarea a primit Premiul „Gh. Doja” al Academiei Române; Probleme actuale ale irigației în RPR (1964); Bilanțul apei în solurile irigate (1972). Cercetările sale au putut ușor ajunge la cei interesați, fiind publicate în toate revistele perioadei: Probleme agricole, Producția vegetală, Horticultura, Analele ICFD, Hidrotehnica, Analele ISCIF. Realizările sale au fost onorate, fiind ales membru corespondent (1991) și titular (1993) al Academiei Române. Cu ocazia recepției de primire a fost recunoscut drept creator al școlii românești de cercetare și îmbunătățiri funciare și organizator competent al primului institut de cercetări pentru îmbunătățiri funciare și pedologice.