28 august 1903 – 8 decembrie 1985.
Este considerat fondatorul biochimiei vegetale. S-a născut la Viena, în familia unui medic român. S-a stabilit la Cernăuți la vârsta de 4 ani, unde a urmat cursurile vestitului liceu „Aron Pumnul”, promoția 1921. Absolvent al Facultății de Chimie a Politehnicii din Berlin – Charlottenburg (1927), unde și-a susținut teza de doctorat (1928). S-a întors la Cluj, angajându-se la Stațiunea Chimică Agronomică a ICAR (1928/32) aflată în incinta Facultății Agronomice, desfășurând în paralel și activitatea de asistent la Catedra de chimie. De aici, ICAR-ul îl va trimite la perfecționare în chimie agricolă în Germania și apoi la „College de France”, din Paris. Revenit la Cluj, este angajat la Facultatea de Agronomie și parcurge treptele universitare: șef lucrări (1932/42), profesor suplinitor (1942/46) și profesor titular (1946/73). Opera profesorului C. Bodea a numărat peste 185 de lucrări privind cercetări originale, 19 lucrări cu caracter monografic și tratate, 6 cursuri didactice și a obținut 4 brevete de invenții. A pus la dispoziția studenților: Chimia și microbiologia solului (1945); Noțiuni de chimie minerală preparativă și de chimie analitică cantitativă minerală și organică (1945); Curs de chimie organică pentru uzul studenților din agronomie (1950); Curs de chimie biologică pentru uzul studenților în agronomie (1956); Curs de biochimie vegetală (1967). A studiat și publicat lucrări în biochimismul genetic, cu influență directă asupra producției. Exemplu lucrarea Asupra caracterelor biochimice ale unor hibrizi de tomate. Lucrarea care aureolează întreaga sa carieră este cunoscutul Tratat de biochimie vegetală (cinci volume, peste 4000 pagini), publicat în perioada 1964-1987. În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, în 1972 membru al Deutsche Akademie der Naturforscher Leopoldina. Pentru prodigioasa sa carieră a fost distins cu premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române (1975), iar în 1976 cu „Medalia jubiliară a Stațiunii experimentale Kingston” cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la fondarea ei. După pensionare a continuat să lucreze neremunerat, fiind președinte al subcomisiei de biochimie a filialei Cluj a Academiei Române (1975). A primit titlul de „Profesor universitar emerit” în anul 1964, Ordinul Meritul științific clasa a II-a (1970) și premiul II al MÎE (1974).