16 septembrie 1924 – 21 octombrie 2010.
Se numără printre marii fitotehniști ai secolului XX, o personalitate marcantă a învățământului agricol al ultimei jumătăți a secolului. S-a născut în loc. Bâltea, jud. Gorj. A terminat Facultatea de Agronomie din Timișoara (1945/49); șeful promoției sale. După absolvire este angajat ca asistent la Catedra de fitotehnie; promovat șef de lucrări în 1951. În anul următor începe studiile doctorale, finalizate în 1955 la IANB București, cu profesorul N. Zamfirescu. Ulterior a efectuat stagii de perfecționare în mai multe țări. A rămas în cadrul IANB București, în catedra de fitotehnie, mai întâi ca șef de lucrări (1955/62), conferențiar (1962/67). După pensionarea prof. N. Zamfirescu a ocupat prin concurs postul de profesor titular (1967/90). A ocupat mai multe funcții administrative: prodecan al Facultății de Agronomie (1958/62); director al Direcției Învățământului Superior Agricol din M.I.E. (1962/64), prorector IANB București (1964/69) și rector (1969/72). În paralel cu munca la catedră a efectuat numeroase cercetări și chiar a condus „Laboratorul de fiziologie a plantelor” în cadrul Secției de Agrotehnică a ICAR (1955/57). Activitatea publicistică numără peste 220 de articole științifice și de popularizare, cărți, broșuri etc. Dintre acestea remarcăm Fitotehnia (5 ediții 1969/79/89/93/2002), precum și pe cele de îndrumare tehnică: Îndrumător pentru determinarea semințelor de plante cultivate (1962); Memorator pentru producția vegetală (1966); Manualul inginerului agronom (coordonator, 1967). Cercetările au fost axate pe cereale și plante tehnice, dar a avut preocupări și în cultura cartofului: Contribuții la stabilirea nevoii de îngrășăminte a cartofului pe solul brun-roșcat de pădure (1965); Influența îngrășămintelor și a epocii de recoltare asupra producției la cartof pe solul brun-roșcat de pădure (1968). Activitatea sa a fost recompensată cu mai multe distincții: Medalia Muncii (1964); Medalia jubiliară – Semicentenarul Unirii Transilvaniei cu România (1968); Medalia Meritul științific (1966); Ordinul Muncii, cls. a III-a (1969). Membru fondator al ASAS (1969) și membru fondator al Societății Inginerilor Agronomi din România (refondată 1990), președinte executiv (1980/96) și ulterior președinte de onoare a acesteia. A fost distins cu înaltul titlu de Doctor Honoris Causa al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului – Timișoara.