1905 – 1978.
Absolvent al Facultății de Agronomie din Chișinău (1937). Specializare în microbiologia vinului la Geisenheim (Germania), unde elaborează și teza de doctorat: Micoderma vini, o adevărată saccharomycetă. Lucrarea susținută la București (1940) modifică clasificarea florii vinului, stabilită de Stelling – Dekker. Întors în țară, funcționează ca profesor de viticultură la școala medie din Miniș – Arad (1939/40) și apoi la cea din Huși Vaslui (1941/54), ca director din 1946. Înființează o colecție de soiuri de viță de vie în care studiază rezistența lor la atacul filoxerei (în colaborare cu C. Hogaș). În perioada 1955/72 funcționează în învățământul superior, la început conferențiar la catedra de viticultură a Institutului Agronomic Iași (1955/59), apoi conferențiar la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice (1959/64) și la Universitate, ca profesor din 1969. După pensionare (1972) rămâne profesor consultant. Publică 100 lucrări de specialitate, din care 3 manuale în învățământul mediu și 4 cursuri universitare, precum și 44 lucrări științifice. Publică (în colaborare) Mana viței de vie (1953); Vinificație și chimia vinului (1961). Autor a 8 invenții și a 2 inovații brevetate, dintre care se remarcă Discul pentru prognoza și avertizarea atacului de mană (care îi poartă numele) și Discul cu perforații pentru recunoașterea soiurilor. Distins cu ordine și medalii ale României.