n. 4 decembrie 1925.
Născut la 4 decembrie 1925, în com. Gușoieni, jud. Vâlcea. Absolvent al Facultății de Agronomie Craiova (1951). Reținut asistent la disciplina de legumicultură (1951/52), trimis la IANB, pentru doctorantură, unde își efectuează cercetările pentru lucrare (1952/56), declarat candidat în științe Agricole (1958), după „sistemul sovietic”, titlu echivalat cu cel de doctor în agronomie (1965). Reangajat asistent la Catedra de legumicultură a IANB București (1956/62), promovat șef de lucrări (1965/66). Nou înființata Facultate de Horticultură Craiova scoate la concurs postul de conferențiar la disciplina de legumicultură, ocupat de M. Bălașa (1966/82). A fost șef de catedră, membru al Senatului Universității din Craiova, membru al Consiliului Superior al Agriculturii (1962/66), aprobator de stat pentru culturi legumicole semincere. Conducător de doctorat a peste 30 de specialiști. Pensionat, rămâne profesor consultant și îndrumător de doctoranzi (peste 30). Rezultatele activității didactice și de cercetare științifică se concretizează într-un număr de 18 tratate, monografii, manuale și peste 100 lucrări de specialitate. Notăm câteva: Legumicultura (1965); Legumicultura (tratat, 1973); Ceapa și usturoiul (1980); Legumicultura generală și specială (2 ed., 1980, 1984); Tehnologia producerii semințelor și a materialului săditor la plantele legumicole (1977, în colab. M. Dumitrescu, vezi CV). Personalitate de netăgăduit a legumiculturii românești.