n. 6 aprilie 1913.
S-a născut la 6 aprilie 1913, în com. Filioara (azi Agapia). Urmează cursurile Facultății de Agronomie și Facultății de Științe Naturale din Iași (1937/41). Din perioada studenției este cooptat ca preparator-colaborator la catedra de botanică a Facultății de Științe Naturale. Este concentrat ca ofițer de rezervă și participă la cel de-al II-lea război mondial (1941/44). Demobilizat, este propus de acad. Gh. Ionescu Șișești asistent la catedra de botanică a Facultății de Agronomie București (1944), promovat șef de lucrări (1948). În paralel cu activitatea didactică desfășoară cercetări în Secția de Botanică, a Institutului Național Agricol. Contribuie la reorganizarea Grădinii Botanice București, grav afectată pe perioada războiului, inclusiv de bombardamentele din 1944. În 1951, prin concurs, este încadrat conferențiar la Institutul Agronomic din Iași, disciplina botanică, mai întâi la Facultatea de Zootehnie, ulterior și la cele de Agronomie și Horticultură. La Iași reușește să-și impună argumentele în fața factorilor de decizie locali, cu privire la organizarea Grădinii Botanice pe actualul perimetru și nu pe șesul Bahluiului.
Preocupat de botanică și pedologie a avut o mare pasiune pentru microbiologie. Încă din perioada activității din București (1944), participă sub conducerea prof.dr. N. Hulpoi (șeful laboratorului de Microgeologia Solului din ICAR), la realizarea unui important număr de lucrări privind micropopulația solului: fungi, bacterii, alge, protozoare ș.a. Ca urmare a cercetărilor sale, s-a demonstrat practica greșită a plantării pomilor, când peste rădăcini se punea pământ „mort”, recomandând ca peste rădăcini să se pună pământ fertil, iar restul gropii să fie completată cu amestec de pământ al straturilor din săpătură. Cercetarea a avut un efect pozitiv în practica pomicolă. În 1955 a fost numit șef al Sectorului de Cercetare din Cadrul Centrului de Preparate Microbiologice din Institutul „I. Cantacuzino”, București, unde se vor realiza mai multe biopreparate: Azotobacterin; Silicobacterin; Lactobacterin; Pectinobacterin; Nitragin. A coordonat și introducerea în producție a unor culturi de drojdii furajere și culturi de bacterii pentru conservarea fermentativă a legumelor, elaborând procedurile tehnologice de producere a acestora pe scară industrială. În perioada 1956-1983, a inițiat patru Centre de Încercare a Soiurilor (experiențe și omologare) a unor culturi bacteriene pentru soia. Pensionat în 1975, își va continua munca de cercetare în calitate de colaborator extern al Institutului de Pedologie (ASAS), obținând rezultate deosebite privind folosirea microrizelor. Multe dintre lucrările sale științifice au fost și sunt și azi aplicate în producția horticolă, mai ales în pomicultură și industria conservelor.