1908 – 1964.
Își desfășoară întreaga activitate la ICAR București, la început în cadrul Secției de chimia solului (1935/52), apoi ca șef al Laboratorului de izotopi (1959/64). Publică peste 40 de lucrări științifice din domeniile: analiza solurilor, agrochimie, aplicarea îngrășămintelor în viticultură. Face parte din colectivul de redacție al monumentalei lucrări Ampelografia RPR, 8 volume (1959/70) și colaborează la tratatul Studiul mijloacelor agrotehnice de bază care condiționează mărirea producției viilor pe rod în RPR (1956).