6 septembrie 1931 – 27 iulie 1996.
S-a născut la Brăila. Fondator, făuritor și reprezentant legitim al fitofarmaciei și fitoterapiei românești timp de 40 de ani. Absolvent al Institutului Agronomic din Odessa (1956). Doctor în agronomie (1964). Specializare Franța, Stațiunea de Fitofarmacie – Versailles (1964/64). După finalizarea studiilor, o scurtă activitate la GAS Brăila, angajat la ICAR (1956), Secția de Fitopatologie – Laboratorul de analize biologice; iar la înființarea ICHV, în martie 1957 este numit cercetător și apoi director la Baza Experimentală Băneasa (1960), continuând cercetările în protecția plantelor horticole; la înființarea ICCA (1962) este numit șef de laborator la „Secția de Protecția Plantelor”; atașat agricol la Ambasada din Paris – relații agricole româno-franceze (1966/67); director științific la nou înființatul Institut de Cercetări pentru Protecția Plantelor și director general (1989/96).
În cei 40 de ani de cercetare, a publicat 200 de titluri în reviste de specialitate, anale și lucrări de sinteză, la care se adaugă peste 100 articole de îndrumare tehnică și popularizare, oferite practicienilor. A publicat 25 de cărți și broșuri. Domenii: lucrările sale acoperă circa 15 direcții de cercetare: fitopatologie, entomologie, fitofarmacie, fitoterapie etc. Unul dintre principalele obiective l-a constituit combaterea bolilor la principalele culturi horticole: Combaterea manei la vița de vie cu diferite produse fungicide (1959); Combaterea rapănului la măr cu diferite fungicide (1964); Cercetări asupra combaterii făinării la castraveți și dovlecei (1969) ș.a., sau lucrări de sinteză: Studiul unor amestecuri de fungicide sinergice (1970); Stadiul actual al culturilor și orientarea în perspectivă a combaterii integrate a bolilor și dăunătorilor în horticultură (1984), ca să notăm numai câteva. Menționăm că dr. T. Baicu a continuat drumul deschis în acest domeniu de dr. doc. Vera Bontea și dr. Al. V. Alexandri (vezi CV). După 1999 a abordat și activitatea didactică la Universitatea Ecologică București, autor al unui manual de Fitopatologie agricolă, elaborat cu prof. dr. Tatiana Șesan.
A reprezentat țara la numeroase congrese și conferințe ținute în țară și străinătate, fiind membru în mai multe organisme internaționale de profil ca reprezentant al României. Activitatea științifică îi este recunoscută prin acordarea titlului de doctor docent în științe (1972), membru titular al ASAS (1969), fiind decorat cu mai multe ordine și medalii: Medalia „Meritul științific”; Ordinul „Meritul agricol”; Ordinul Muncii cl. a III-a ș.a.